Uneori, cele mai importante lucruri nu se spun cu voce tare, ci se aștern pe o foaie de hârtie.
Astăzi, copiii au avut ocazia să lase urme din ceea ce poartă în suflet: au răspuns la întrebări, au desenat, au scris despre jocurile preferate, despre anotimpurile pe care le iubesc, despre lucrurile care îi sperie și despre ceea ce le place cel mai mult la Don Bosco. Alții au ales să pună întrebări animatorilor, transformând curiozitatea într-un dialog sincer.
Fiecare răspuns a fost diferit, uneori stângaci, alteori plin de culoare sau de umor. Însă toate au avut aceeași valoare: au fost autentice. Într-un spațiu în care copilul simte că este ascultat fără să fie judecat, el învață să își exprime gândurile și emoțiile cu mai multă încredere.
Educația înseamnă și acest exercițiu al ascultării. Atunci când îi oferim copilului posibilitatea de a-și spune părerea, îi transmitem că vocea lui contează. Iar din astfel de gesturi simple se construiesc încrederea, responsabilitatea și sentimentul de apartenență la o comunitate.
La Don Bosco, fiecare întrebare scrisă, fiecare desen și fiecare răspuns au devenit o mică mărturie că fiecare copil are ceva valoros de împărtășit.
